Spiritualitate

Azi e o zi superbă în mult prea ploiosul meu oraș. Întâmplarea face să fie și Duminică, iar faptul că sunt liber de la muncă, nu poate decât să mă bucure nespus de mult. După o săptămână în care am dormit iepurește câte 4-5 ore pe noapte, am decis că ar fi cazul să mă relaxez pentru o zi, și să fac asta așa cum știu eu mai bine, scriind.

Sunt perfect conștient că sunt departe de a fi un scriitor bun, dar nu las pe nimeni să stea în calea progresului meu. Aici îmi găsesc pacea interioară. Doar eu, laptopul și gândurile…

Aș putea onora una dintre invitațiile la cafea, (Am vreo două) dar nu! Azi e despre spiritualitate.

Dincolo de rațiune și de obiectivismul cotidian, toți simțim nevoia de a fi spirituali câteodată. Nimic nu se compară cu o oră petrecută în libertate deplină, în care te lași condus de cele mai adânci gânduri și vise. Acea clipă în care te simți de neoprit, iar meditația e cel mai bun mod de a scăpa de stres dar și de a-ți da un boost de energie pentru săptămâna ce urmează.

Acum ceva timp am descoperit termenul de meditație și am fost atras ca un magnet în această lume. De atunci, am căutat și găsit sute de moduri în care poți face acest lucru. Toate aceste tehnici au ca scop, cunoașterea interioară. Cel mai interesant lucru, este faptul că odată ce stăpânești o tehnică anume, poți face lucruri incredibile. Desigur că nu am ajuns acolo, dar ar fi foarte tare dacă aș reuși. Momentan mă mulțumesc cu senzația de relaxare pe care aceasta mi-o oferă.

Căutând diferite tehnici, am aflat cu stupoare, că cea mai întâlnită formă de meditație de pe planetă este rugăciunea. Inițial am fost destul de sceptic, dar asta deoarece mă gândeam la cântecele lălăite din biserică sau la „Înger îngerașul meu”. Dar mai apoi am realizat că acest lucru este posibil, deoarece o văzusem pe străbunica mea într-o stare intensă de meditație, pe vremea când aveam vreo 13 ani. Practic era imună la orice se întâmpla în jurul ei atunci când se ruga. Și știu cu siguranță acest lucru, deoarece noi făceam destul de multă gălăgie, iar ea părea întotdeauna de neatins.

Aș vrea să fiu destul de clar în ceea ce privește rugăciunea și credința, privite din perspectiva-mi proprie. Nu sunt practicant al vreunei credințe, dar sunt totodată de acord cu oricine crede și se roagă la oricine vrea el/ea. Nu sunt pro sau contra vreunei religii, și consider că fiecare este stăpânul propriei vieți. În consecință, are dreptul de a adera sau nu, oricărui grup, fie el religios sau non religios.

Motivul pentru care am decis să deschid „cutia pandorei”, și să vorbesc puțin despre religie, este faptul că recent am terminat de citit o carte destul de interesantă.

 

Suntem martori la declinul încet și sigur al unei instituții care a dăinuit vreme de 2000 de ani. În tot acest timp, au existat războaie sângeroase între națiuni, pornite din simplul motiv că unii au preluat de la părinți o altă religie decât cea creștină. Iar pentru asta, au plătit cu viața. Revenim!

Cartea este o capodoperă din punctul meu de vedere, deoarece în primul rând ai ocazia de a vedea viața duhovnicească, văzută prin ochii unui preot. În al doi-lea rând, concluziile pe care Ion Aion le trage în această carte, o să îți ajute să îți creezi o gândire sănătoasă, în ceea ce privește spiritualitatea.

Aveți aici un scurt interviu cu autorul:

O să închei aici acest articol deoarece se face târziu, iar mâine începe o nouă săptămână. Sper să găsești această carte, le fel de interesantă pe cât am găsit-o eu.

Până data viitoare, nu uita să meditezi! O să îmi mulțumești cândva! 

 

Semnat: Alex Flutur

Share this article!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *